SINDROMUL ,,SODOMA”-CĂDEREA IMPERIULUI EUROPEAN ȘI APARIȚIA IMPERIULUI MONDIAL

             

Expediţia împotriva Sodomei şi Gomorei s-a desfășurat în timpul dominaţiei  casei regale elamite peste Imperiul Babilonian, care a întemeiat dinastia a III-a din Ur în jurul anului 1875 î.Ch. După cum spuneam, conducătorul expediţiei era elamitul Chedorlaomer, care a înfrânt armatele amorite, după care  a pornit împotriva Sodomei și Gomorei, pe care le-a cucerit și le-a luat în robie  locuitorii.

În ecuația sociopolitică complicată  din Orientul Mijlociu a apărut Avraam, un personaj  care a avut curajul să accepte un tratat de pace cu Dumnezeu, în ciuda faptului că  toate popoarele lumii au refuzat, pe considerentul că nu au  pentru ce  să  se  expună  forțelor  întunericului, care  păreau mult mai puternice decât Dumnezeu.

Problema s-a complicat pentru babilonieni când  Avraam  a aflat că nepotul său Lot,  rezident în Sodoma, a fost luat prizonier.

Imediat Avraam a format un grup expediționar de aproximativ  300 de  soldați și a pornit   în căutarea  armatei imperiale, condusă de Chedorlaomer, dușmanul său din tinerețe, care căutase să-l omoare pentru că refuzase să-l recunoască ca  împărat-zeu.  Ar fi de remarcat că armata  imperială era formată din coaliția mai multor regate și însuma toată floarea imperiului babilonian, în fața căreia nu au rezistat armatele reunite ale  rebelilor.

Bătălia s-a dat în apropierea Damascului și s-a soldat cu înfrângerea coaliţiei babiloniene. Se pare că tratatul de pace și prietenia cu Dumnezeu  a funcționat din  plin, din moment ce   corpul expediționar a nimicit o armată așa de numeroasă. Există  texte biblice care  menționează că   imperialii au fost nimiciți de  fenomene  meteo extreme, de tipul  grindinii și furtunilor  violente, declanșate   de Dumnezeu, care  și-a  ajutat prietenul.

Hiatusul militar  produs în zonă  de dispariția armatei imperiale a fost rapid exploatat  de amoriţi, care au cucerit  tot Imperiul Babilonian în mai puţin de 15 ani. Din Geneza 14 :7 se înţelege că amoriţii erau  destul de slabi  înainte de războiul babilonienilor contra Sodomei şi Gomorei,  pentru că au fost  înfrânţi la Hațațon Tamar, ceea ce demonstrează  că s-au redresat rapid după înfângere și au  reușit să  preia  inițiativa.

Rând pe rând au recunoscut supremaţia noului imperiu, cananiţii, asirienii, akkadienii, sumerienii şi elamiţii. Între anii 1930-1864 î.Ch, amoriţii au purtat războaie crâncene pentru cucerirea Imperiului  Babilonian şi abia în 1864 î.Ch au reuşit cucerirea deplină a acestuia. Imperiul Babilonian a fost condus inițial de sumerieni, apoi de akkadieni, după care au urmat elamiţii, care au fost  cuceriț de amoriți.

După încetarea acestor  mișcări violente pe scena  Orientului Mijlociu, Sodoma și Gomora au revenit la prosperitatea și egoismul inițial care  au dus, în scurt timp, la  distrugerea acestora printr-un  cataclism  nemaiîntâlnit până atunci.

 Concomitent,  putem remarca  dispariția  Imperiului Babilonian, condus de dinastia a III-a din Ur, și apariția unui  nou imperiu, mult mai mare și mult mai  dur decât  primul, Imperiul Amorit, care a  fost, la rândul său, cucerit de  asirieni, a căror  cruzime fără margini a rămas  în istorie. După Asiria a urmat imperiul Neobabilonian,  întemeiat de  Nabopalasar  și de fiul său Nabucodonosor care, la rândul său, a fost cucerit, după aproximativ 70 de ani, de imperiul  Medo-Persan.  A urmat Imperiul Grec,  întemeiat de Alexandru  Macedon și apoi Imperiul Roman.

Am prezentat o scurtă  istorie  a imperiilor  pentru a  demonstra că succesiunea acestora a  dus la formarea unor entități  socio-politico-militare  din ce în ce mai mari și mai  nedemocratice dar și mai periculoase pentru viața cetățeanului  obișnuit.

Revenind la zilele noastre, mișcările  centrifuge,  de tipul celei din Catalonia, vor duce la   mișcări mai mult sau mai puțin violente în  Imperiul European, care se vor solda cu destructurarea acestuia, mai ales dacă în  ecuație mai intervine și interesul lui Dumnezeu de a pune capăt  egoismului și desfrâului promovat de elitele politice.

Cum istoria se repetă, ne așteptăm  ca după o eventuală prăbușire  a Europei să urmeze o criza  generală care ar  conduce la o mișcare planetară de  concentrare a puterii în  mâinile   unei elite politico-militaro-financiare și la formarea unui Imperiu Mondial.

Un astfel de imperiu va  fi  de o ferocitate de neegalat în  istorie și  va constitui nucleul de rezistență în fața revenirii regelui de drept al pământului, cunoscut  sub numele de Iisus Hristos sau Mesia.

Imperiul  Mondial   nou întemeiat va avea  drept  lideri  oameni fără scrupule care   vor  dori păstrarea puterii  cu orice preț, chiar dacă știu că  imperiul lor  contravine  tuturor legilor umanității.

Interesul acestor lideri  constă în păstrarea privilegiilor, a puterii militare și a  bogățiilor uriașe acumulate.

Textele din Apocalipsa 17:13  descriu în detaliu  această  coaliție monstruoasă a forțelor răului împotriva umanității și împotriva lui Dumnezeu.

Apoc.17:12-14 „Cele zece coarne pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăția, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

13  Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.

14  Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.”

În momentul actual   liderii  grupului G8/G10 reprezintă nucleul de la care se va porni coagularea energiilor pentru formarea acestui imperiu  al  răzvrătirii absolute.

SUA, Canada, Germania, Franța, Rusia, China, India, Japonia, Marea Britanie și Italia sunt, în acest moment,  componenții acestui grup, constituit, abuziv și nedemocratic, pentru conservarea puterii și acumularea  bogățiilor lumii în mâna elitelor  lor.

Criza majoră care  ar putea izbucni ca urmare a destrămării Uniunii Europene  i-ar determina pe liderii G10 să decreteze starea de urgență în țările lor, ca apoi să se unească în jurul unui singur  conducător care să dețină puterea  absolută și reunită ale tuturor  acestor   mari actori mondiali, cu scopul de a  adopta o politică comună în privința   schimburilor economice, instaurarea unei monede unice la nivel mondial și adoptarea unei poziții de forță față de promotorii unui alt tip de viață și al unei  noi ordini mondiale,  sub conducerea lui Iisus Hristos.

Mișcările   de stradă provocate de  criza economică vor fi înăbușite  în forță iar  cei care vor  promova noua ordine mondială vor fi condamnați la moarte.