CLONAREA MAIMUȚELOR DIN CHINA ȘI CONCEPTUL VEȘNICIEI
CLONAREA MAIMUȚELOR DIN CHINA ȘI CONCEPTUL VEȘNICIEI
Clonarea celor două maimuțe în China deschide cutia Pandorei în domeniul clonării, inclusiv clonarea umană.
Din acest moment, discuția nu se mai poartă pe direcția cunoașterii mecanismelor clonării, ci pe dezvoltarea clonării umane și a readucerii la viață a unor personalități importante ale umanității, recunoscute pentru geniul lor, sau pentru capacitățile lor organizatorice, cum ar fi Einstein, Napoleon, Cezar și, de ce nu, Stalin sau Hitler. Ceea ce până azi era doar o abordare fantasmagorică, din acest moment poate deveni realitate.
Această nouă orientare a științei are o direcție de dezvoltare foarte puțin înțeleasă de autorii tehnicilor invocate, și anume, generarea de speranțe pentru obținerea vieții veșnice de către un grup de oameni suficient de puternici și de bogați pentru a-și permite astfel de proceduri. O persoană poate să obțină un număr infinit de clone după propriul genom, astfel încât să trăiască, practic, o veșnicie.
În felul acesta, conceptul despre veșnicie capătă două valențe, una descrisă în Biblie, care descrie tot o formă de clonare, prin eliminarea defectelor de structură și psihice produse de mileniile de mutații genetice patogene, și una, descoperită de savanții lumii acesteia, care nu oferă garanții ale succesului, dar care este sub controlul direct al celor care dețin puterea în acest moment pe planetă.
Oricare ar fi evoluția lumii, veșnicia nu mai poate fi exclusă din cercetarea științifică, dar nici din oportunitățile de dezvoltare ale umanității.
Dacă așa stau lucrurile, dacă veșnicia devine un concept normal și acceptat, atât de oamenii de știință, cât și de lumea religioasă, trebuie să trecem la următorul nivel al discuției și să vedem care sunt opțiunile și direcțiile de urmat.
Este cert că umanitatea se îndreaptă spre un punct de inflexiune și trebuie să aleagă între cele două direcții de dezvoltare: una promisă de Biblie, care devine extrem de credibilă și oferă veșnicia oricui o dorește, fără costuri financiare, ci doar prin abordarea spirituală a problemei, și una oferită de latura materialistă a lumii, care oferă promisiunea vieții veșnice oricui dorește și are suficiente fonduri pentru a plăti costurile aferente, indiferent de moralitatea sau nivelul său spiritual.
Se pare că lumea se va scinda rapid în două tabere, și mulți din cei puternici vor acapara toate resursele planetei pentru a-și prelungi viața. În acest context, alegerile în funcții publice vor căpăta valențe nebănuite, iar lupta pentru putere va fi pe viață și pe moarte, la propriu. Cine va deține puterea va deține și resursele pentru prelungirea vieții.
Clonarea celor două maimuțe în China deschide cutia Pandorei în domeniul clonării, inclusiv clonarea umană.
Din acest moment, discuția nu se mai poartă pe direcția cunoașterii mecanismelor clonării, ci pe dezvoltarea clonării umane și a readucerii la viață a unor personalități importante ale umanității, recunoscute pentru geniul lor, sau pentru capacitățile lor organizatorice, cum ar fi Einstein, Napoleon, Cezar și, de ce nu, Stalin sau Hitler. Ceea ce până azi era doar o abordare fantasmagorică, din acest moment poate deveni realitate.
Această nouă orientare a științei are o direcție de dezvoltare foarte puțin înțeleasă de autorii tehnicilor invocate, și anume, generarea de speranțe pentru obținerea vieții veșnice de către un grup de oameni suficient de puternici și de bogați pentru a-și permite astfel de proceduri. O persoană poate să obțină un număr infinit de clone după propriul genom, astfel încât să trăiască, practic, o veșnicie.
În felul acesta, conceptul despre veșnicie capătă două valențe, una descrisă în Biblie, care descrie tot o formă de clonare, prin eliminarea defectelor de structură și psihice produse de mileniile de mutații genetice patogene, și una, descoperită de savanții lumii acesteia, care nu oferă garanții ale succesului, dar care este sub controlul direct al celor care dețin puterea în acest moment pe planetă.
Oricare ar fi evoluția lumii, veșnicia nu mai poate fi exclusă din cercetarea științifică, dar nici din oportunitățile de dezvoltare ale umanității.
Dacă așa stau lucrurile, dacă veșnicia devine un concept normal și acceptat, atât de oamenii de știință, cât și de lumea religioasă, trebuie să trecem la următorul nivel al discuției și să vedem care sunt opțiunile și direcțiile de urmat.
Este cert că umanitatea se îndreaptă spre un punct de inflexiune și trebuie să aleagă între cele două direcții de dezvoltare: una promisă de Biblie, care devine extrem de credibilă și oferă veșnicia oricui o dorește, fără costuri financiare, ci doar prin abordarea spirituală a problemei, și una oferită de latura materialistă a lumii, care oferă promisiunea vieții veșnice oricui dorește și are suficiente fonduri pentru a plăti costurile aferente, indiferent de moralitatea sau nivelul său spiritual.
Se pare că lumea se va scinda rapid în două tabere, și mulți din cei puternici vor acapara toate resursele planetei pentru a-și prelungi viața. În acest context, alegerile în funcții publice vor căpăta valențe nebănuite, iar lupta pentru putere va fi pe viață și pe moarte, la propriu. Cine va deține puterea va deține și resursele pentru prelungirea vieții.
Comentarii
Trimiteți un comentariu