TURNUL BABEL AL EUROPEI UNITE

TURNUL BABEL AL EUROPEI UNITE


Parlamentul European este o construcție care seamănă cu un Turn Babel neterminat, iar multitudinea țărilor care sunt reprezentate acolo confirmă asemănarea. Cum povestea Turnului Babel a sfârșit rău, nu ar fi de mirare ca și povestea Europei Unite să se termine brusc și foarte zgomotos.

 IMPERIUL  LUI NIMROD 
Citat din cartea  Devastatorul scrisă de Filip Panait -ISBN 978-973-0-05160-5 CR2007  

,,La scurt timp după potop, oamenii au plecat de lângă Noe pentru a-şi face o lume a lor, departe de Dumnezeu, pentru a-şi manifesta rebeliunea faţă de El. Au ajuns într-o câmpie numită  Şinear,  care s-ar putea traduce prin: ,,scrâşnirea dinţilor” sau ,,dinţi blestemaţi”­­, după unii dintre părinţii bisericii creştine*. Numele indică îndârjirea  răscoalei împotriva lui Dumnezeu şi hotărârea de a merge pe cont propriu. Alte nume ale  zonei erau: Mesopotamia şi Aram Naharaim, ambele cu semnificaţia de „ţara dintre râuri”, localizată între Eufrat şi Tigru.

 Rebelii  s-au adunat la un loc şi au făcut planuri împotriva lui Dumnezeu, construind o cetate şi un turn înalt, numit  Babel. Turnul a fost dărâmat de Dumnezeu şi oamenii au fost împrăştiaţi, prin încurcarea limbilor. Menţionarea naşterii lui Peleg pe timpul  dărâmării turnului ne permite să calculăm anul în care a avut loc evenimentul respectiv.

Geneza 10: 25 ,, Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul; iar numele fratelui său era Ioctan”.

 Peleg s-a născut la 99 de ani după potop şi numele său înseamnă ,,împărţire ‘‘, pentru că la naşterea sa a fost împărţit pământul între mai multe popoare care vorbeau limbi diferite. Acest fapt denotă rapiditatea decăderii morale a  lumii. După împărţirea popoarelor, în raport cu limba vorbită, s-au produs mari frământări politico-sociale care au adus pe scena lumii  diverse  regate, mai mari sau mai mici, care au dorit să stăpânească zone cât mai întinse din Orientul Mijlociu, leagănul civilizaţiei umane.

 În acest context, popoarele mai puternice au rămas în zonă iar cele mai mici s-au  deplasat emergent, către teritorii mai îndepărtate. Pe măsură ce unele dintre popoarele limitrofe deveneau puternice, se  întorceau spre  teritoriile de unde plecaseră pentru a le cuceri, fiind mai rodnice şi având un climat mai  cald.

Oamenii care au plecat de lângă Noe au pus bazele  primelor cetăţi fortificate şi organizate în sistem sclavagist. Apariţia cetăţii Babilon este legată de  Nimrod, unul din fiii lui Cuş. 

* Facerea, de Pr. Ioan Sorin Usca

Numele  Nimrod  se poate traduce prin rebel sau viteaz. Ambele sensuri sunt  potrivite pentru  întemeietorul primului imperiu babilonian. Nimrod era  un rebel contra lui Dumnezeu şi un viteaz  în faţa oamenilor săi. Ca dovadă a vitejiei sale stau mărturie întemeierea imperiului babilonian şi  conducerea  acestuia în sistem despotic. Ierarhia  societăţii creată de Nimrod a fost  de tip piramidal, bazată pe  inegalitate socială şi conducere despotică, arbitrară. Urmaşii lui au păstrat privilegiile  clasei conducătoare şi chiar au accentuat diferenţierea socială.

Geneza 10:7 ,, Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.

 8 Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ.

9  El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.”

10 El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.”

Toate popoarele lumii au ca strămoşi pe cei trei fii ai lui Noe. Evoluţia lor în istorie a fost mai semnificativă, sau mai puţin semnificativă, în funcţie de conducătorii lor şi de puterea de care dispuneau.

Fiul cel mic, Iafet, venit ultimul, a trebuit să ia în stăpânire teritorii periferice, mai puţin favorabile vieţii.

Descendenţii lui Ham au fost Canaaniţii, Iebusiţii, Amoriţii, Ghirgasiţii,  Heviţii, Archiţii,  Siniţii, Arvadiţii, Ţemariţii, Hamatiţii, Filistenii, etc. Urmaşii săi au întemeiat Egiptul şi  Babilonul. Numele Egipt   care transcris  în   alfabet  latin este  chiar   ,,Miţraim”, numele unuia dintre fiii lui Ham.

Cu toate că de-a lungul timpului cele două  imperii au fost în opoziţie permanentă unul cu altul, atât Egiptul cât şi Babilonul, au luptat aprig împotriva  poporului ales de Dumnezeu, ajungând până la distrugerea Templului din Ierusalim. Fără limite, în aparenţă, puterea imperiilor a fost atent controlată, având perioade de glorie şi de declin, în funcţie de intensitatea  intervenţiei divinităţii în istoria lor.

În jurul anului 2045 –2000 î.Ch, sumerienii din neamul lui Ham au cucerit cetăţile Ur, Akkad, Assur, nordul Mesopotamiei şi Elamul, formând un vast imperiu sumeriano - akkadian ce se întindea între Marea Mediterană şi Golful Persic, cunoscut şi sub numele de Imperiul Babilonian. Limba sumeriană este  cea mai veche limbă  scrisă din lume (cuneiformă)  şi a rămas în istorie multe secole, pentru că era folosită în sistemul  religios  zonal. Au existat perioade când akkadienii, semiţi, au cucerit puterea în zonă şi au condus Imperiul Babilonian.

Partea de nord a Mesopotamiei se numea în sumeriană – Uri,  iar în akkadiană-Akkad. Partea de sud, câmpia dintre cele două fluvii, se numea Kengi - în sumeriană, şi Sumer - în akkadiană (Şinear în Geneza 10:10). Sudul Mesopotamiei mai era denumit şi Kaldi (Chaldea), nume ce a fost extins mai târziu asupra întregii Mesopotamii. Oraşul cetate Ur  a fost capitala  întregii ţări  multă vreme. În timp ce nordul akkadian era majoritar semit, sudul sumerian era constituit din populaţii mixte, sumerieni hamiţi şi akkadieni semiţi. Migraţiile succesive ale semiţilor amoriţi din nord au crescut procentul populaţiei semite din regiune.*

Între Babilon şi Egipt se  întindea Canaanul, un teritoriu de trecere între Africa, Asia şi Europa, ocupat tot de  urmaşii lui Ham, până la invazia semiţilor amoriţi şi apoi a altor valuri de semiţi descendenţi  ai lui Edom, Moab, Madian, Assur, Aram şi Israel.

* Civilizaţia Sumeriană, de Constantin Daniel